de pus în plete, mărţişoare pentru fete
MĂRŢIŞÓR, (1) mărţişoare, s.n., (2, 3, 4) mărţişori, s.m. 1. S.n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roşu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor şi fetelor, la 1 martie; marţ2. 2. S.m. (Pop.) Martie. 3. S.m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc şi cu flori galbene (Geum montanum). 
4. S.m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marţ2 + suf. -işor.
Descoperirile arheoloice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani… Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.
La geto-daci si la latini anul nou incepea la 1 martie. Martie (mens Martius, “luna zeului Marte”) era prima luna a anului. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi.
Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase.
In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe.
La luna plina se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul.
Legenda babei Dochia
Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada.
Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat.
Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. “De unde o ai?” o intreba batrana, “este inca iarna”.
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, “tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre.
De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.
Surse: DEX, Wikipedia, traditii.ro, crestinortodox.ro, ele.ro, emartisor.ro
…aşa ca ofer şi eu tuturor fetelor un mărţişor






foarte frumos!catrinel